Slider

Istoric

Inițiativele oferirii de burse de studii în străinătate nu sunt chiar așa de noi în România, deoarece o retrospectivă în viața noastră cultural-educativă evidențiază că, și înainte de 1989, au urmat stagii externe mulți tineri.

În perioada comunistă, plecarea la burse în străinătate a fost, de cele mai multe ori, un tabu, deoarece, pe de o parte,  studenții de atunci nu știau că pot beneficia de ele și, pe de altă parte, nu existau nicăieri informații complete despre acest lucru; de asemenea, programele de burse de studii în străinătate erau gestionate atât de Ministerul Educației, cât și de Ministerul de Externe.

După 1990, infuzia de idei externe- novatoare, necesare și atractive- a construit viziuni noi în politicile publice educaționale românești. Faptul a devenit un fenomen mai ales după acest an, când, odată cu libera circulație a persoanelor, s-a configurat și un curent de mare interes pentru urmarea studiilor la universitățile internaționale. Opțiunea pentru mobilitate era explicabilă, în primul rând, prin faptul că, după ani buni de restricții, de îngrădiri ale exercitării unor drepturi fundamentale, tinerii din România și familiile lor aveau prilejul de a experimenta și alte spații și, în al doilea rând, prin aceea că sistemul de învățământ de la noi nu era beneficiarul unor metode, tehnici și tehnologii compatibile noilor cerințe ale societății.

Astfel, la nivelul ministerului educației, a funcționat o direcție care se ocupa cu mobilitățile internaționale ale tinerilor iar, din 1998, a fost înființat un organism de specialitate, cu personalitate juridică, aflat în subordonarea ministerului, Oficiul Național al Burselor de Studii in Străinătate (O.N.B.S.S.), care a preluat de la aceasta atribuțiile privind bursele în străinătate ale cetățenilor români. În acest mod, se putea rezolva mult mai eficient nevoia de studiu în străinătate pentru studenții români, documentele prin care se perfectau aceste activități – hotărâri de guvern, protocoale de colaborare bilaterală, convenții, tratate, alte oferte puteau fi mult mai ușor urmărite și duse la îndeplinire în elementele lor concrete printr-o instituție cu atribuții clar definite și cu echivalente de acest fel la nivel internațional.

În decembrie 2005, a fost aprobată Hotărârea Guvernului nr. 1860 și publicată în Monitorul Oficial în ianuarie 2006, prin care s-a reorganizat O.N.B.S.S., care a devenit Centru Național pentru Burse de Studii în Străinătate, acesta gestionând următoarele tipuri de burse:

  1. cele provenite din protocoalele sau acordurile/ înțelegerile bilaterale ale României cu alte state;
  2. bursele oferite unilateral de alte state;
  3. Bursa Specială Guvernul României;
  4. Bursele Vasile Pârvan și Nicolae Iorga, la Roma și la Veneția;
  5. Bursele instituite prin H.G. nr. 697/1998, cu modificările și completările ulterioare;
  6. Bursele Nicolae Titulescu, instituite în vederea integrării României în UE;
  7. Bursa Theodor Aman;
  8. Bursa Titu Maiorescu.

Din toamna lui 2009, C.N.B.S.S. a devenit Agenția de Credite și Burse de Studii (A.C.B.S.), cu sediul în strada Caransebeș nr.1 etajul 7, sectorul 1.

Activitatea de oferire de burse de studii a fost extinsă, după 2009, prin stagiile doctorale oferite de Institutul Universitar European de la Florența, pe baza Convenției la care a aderat și România în 2009.